-S-a terminat!

....si a plecat. M-a parasit. eram un copil prost si imatur,dar nici asa nu reusesc sa imi explic cum de am lasat-o sa plece. Era tot ce mai aveam.
Am sunat-o,dar nu a vrut sa imi raspunda la telefon. Dupa 3 luni am sunat-o din nou,dar isi schimbase numarul.

...acum totul s-a schimbat.M-am maturizat.
Maturizarea mea se limita la un mic apartament in Palntelimon si o slujba de noapte la un bar. Dar imi era de ajuns. Dar inca ii simteam lipsa.

Peste ceva timp,ne-am intalnit intamplator. Era neschimbata. Avea acelas ten alb,neted si perfect. Ochii ei erau neschimbati,de un verde cutremurator. Parul ei cu nuante roscate era la fel de lung si ondulat ca inainte. Dar numai parea aceias fata pe care o stiam in liceu. Se schimbase. Se maturizaze si ea. Iar maturizarea ei se limita la o garsoniera pe la Unirii,si o slujba intr-un magazin. Dar parea perfect. Noi doi,fata in fata,dupa 3 ani.

-Mi-ai lipsit,mi-a soptit usor.
-Si tu mi-ai lipsit.
Ma strans in brate usor. Cu aceias caldura cu care o facea inainte. Mi-a zambit.
Atunci am inteles ca ii era bine. Mai bine fara un "noi doi".
Era fericita. Si eu eram.
Iar acum,stam amandoi pe o banca din cismigiu....depanand amintiri. Asta e tot ce ne-a mai ramas. Amintiri.
A fost ultima imagine cu noi doi,impreuna,pe care n-o voi uita niciodata.