marți, 9 februarie 2010

scrisoare catre mare

"vreau sa ma lasi sa te ating, atat de fin incat sa tremuri, sa ma lasi sa te simt..."

..te vreau inapoi. mai repede. mai mult. te vreau pentru todeauna. vreau sa simt mirosul marii, a valurilor care se sparg pe stabilopozi, vreau sa ma joc din nou cu mana prin nisip stand intinsa pe un prosop..

A'

dezamagire.fericire.ura.iubire.pasiune.detest.

..si iata-ma din nou în fata ei. sta ca de obicei,in scaunul ei,la biroul ei,imbracata intr-o rochie minunata rosie, tragand din tigare mai dispretuitor ca oricand. este mai sclipitoare ca oricand. sclipeste..in ea sclipeste ura. ma dispretuia. ma ura. eu o iubem,o adoram,era totul pentru mine...dar mi-am dat seama prea tarziu.mult prea tarziu. parul ei blond era prins intru-un coc perfect. buzele ei erau mai rosii ca oricand..buzele ei...acele buze.. . nu vroiam decat s-o mai simt o singura data la pieptul meu, sa o mai strang o singura data in brate. dar stiam ca era vina mea. totul a fost din vina mea. a tras din tigare si m-a intrebat foarte rece "ce doresti?". am simtit ca imi ingheata sangele in vene. o simteam in mine. simteam toata indiferenta cu care imi vorbeste. imi aminteam cum,nu foarte de mult,si eu m-am purtat mai la fel cu ea. mult mai rau. i-am raspuns. "o singura sansa. ultima." . s-a uitat la mine timp de 10 secunde. nu a zis nimic. pur si simplu s-a intors cu spatele si mi-a spus "pleaca! nu te mai pot ierta si a 3-a oara. imi ajunge."